header

Strabismul

Email Imprimare PDF


Strabismul se manifesta prin devierea unui ochi sau a ambilor ochi de la paralelismul axelor vizuale. Duce la pierderea vederii binoculare si la ambliopie (ochi lenes, care “a uitat sa vada”) si la aspectul inestetic al ochilor cu mare impact psihologic asupra copilului.

Este de trei tipuri: functional (zis si concomitent), de cauza anatomica (orbitara, musculara) si paralitic.

1. Strabismul functional
este cel mai frecvent tip de strabism intalnit in practica medicala.

Poate sa fie congenital (apare in primele 6 luni de viata) sau poate sa apara mai tarziu, cel mai frecvent la 2-3 ani.

Se clasifica astfel:

- monocular (la un ochi) sau binocular (la ambii ochi alternant)

- intermitent (apare si dispare) sau permanent

- convergent (ochii sunt deviati spre nas) sau divergent (deviere spre lateral)

- pur orizontal sau cu componenta verticala.

Vederea poate sa fie aproape identica bilateral sau strabismul asociaza ambliopia (un ochi are vederea scazuta in ciuda corectiei maxime a dioptriilor).

Vederea binoculara reprezinta capacitatea de a integra imaginea perceputa de fiecare ochi in parte in o imagine unica la nivelul creierului. Tot ceea ce poate perturba dezvoltarea vederii binoculare produce strabism:

-         vicii de refractie necorectate (hipermetropia are risc crescut, dar si miopia si mai ales astigmatismul)

-         anizometropia (diferenta mai mare de 2 dioptrii intre cei doi ochi)

-         transmiterea ereditara

-         boli infectioase, febrile in copilarie (la 3-4 ani)

-         leziuni retiniene maculare

-         cataracta congenitala, ptoza palpebrala congenitala, cicatrici corneene, etc.

OMS (World Health Organization) estimeaza ca strabismul se intalneste la circa 2-3% din copii, apare mai des la varsta de 2-3 ani si in 36% din cazuri se complica cu ambliopie. Datorita impactului deosebit asupra vederii si a defectului cosmetic important pe care il poate determina, strabismul trebuie depistat si tratat cat mai precoce. Poate sa apara brusc sau progresiv, fara acuze din partea copilului. De aceea este important ca parintii sa solicite examen oftalmologic pentru copilul lor chiar din primele luni de viata, cu atat mai mult cu cat observa ca unul din ochi are tendinta sa devieze (de obicei spre nas).

Oftalmologul va efectua un consult amanuntit al analizatorului vizual: testarea acuitatii vizuale, a refractiei ochiului cu pupilele dilatate corect (cicloplegie), examinare la biomocroscop (pentru excluderea unor boli precum cataracta congenitala, etc.), examinarea fundului de ochi (pentru excluderea bolilor retiniene), observarea pozitiei ochilor si a capului, evidentierea strabismului si cunatificarea lui, examinarea vederii binoculare. Deasemenea, este foarte importanta discutia cu parintii pentru a afla istoricul copilului, starea lui de sanatate.

Tratamentul strabismului consta in:

  1. corectia viciilor de refractie
  2. tratamentul ambliopiei, in principal prin ocluzie (acoperirea ochiului sanatos astfel incat cel strabic sa preia fixatia, sa fie fortat sa “lucreze”). In acest caz cooperarea dintre parinti si doctor trebuie sa fie maxima deoarece copilul poate sa refuze ocluzia, dar aceasta este in continuare cea mai eficienta metoda de tratament pentru ambliopie.

Foarte important de retinut: vederea in cazul ochiului lenes se mai poate recupera total sau aproape total doar pana la varsta de 6-7 ani si doar daca tratamentul este efectuat riguros, conform indicatiilor oftalmologului si respectand frecventa controalelor ce trebuie efectuate pentru a urmari evolutia acuitatii vizuale.

  1. tratament ortoptic (la sinoptofor) posibil dupa 4-5 ani cand copilul colaboreaza
  2. tratament prismatic
  3. tratament cu miotice
  4. tratament cu toxina botulinica injectata in muschi pentru a-l relaxa
  5. tratament chirurgical – este posibil sa fie nevoie de mai multe operatii si in unele cazuri va trebui sa ne multumim doar cu rezultatul estetic, fara recuperarea vederii binoculare.

 

2. Strabismul de cauza anatomica apare prin modificari ale orbitei care determina modificari ale insertiei si directiei de actiune a muschilor motori oculari (ex. Hipertelorism, maladia Crouzon, sd. Franceschetti, sd. V si A) sau modificari de lungime si elasticitate musculara (ex. Sd. Duane ce poate fi confundat cu paralizia de nerv VI, sd. Brown).

 

3. Strabismul paralitic cauzat de o leziune a nervilor ce deservesc muschii oculomotori (nervii III, IV si VI), sediul leziunii fiind in general intracranian (tumori, abcese, hemoragii, anevrisme, leziuni traumatice, etc) dar si prin boli generale ale organismului precum hipertensiunea arteriala si diabetul zaharat.

Vederea este tulburata, pacientul percepe cu ambii ochi (simptom foarte important!) dedublarea obiectului fixat (diplopie binoculara), are o pozitie vicioasa a capului (torticolis), limitarea miscarii ochilor in directia de actiune a muschiului paralizat, senzatia de ameteala, greata, varsaturi, mers nesigur.

Bolnavul necesita examinari oftalmologice suplimentare precum camp visual, teste pentru diplopie (examenul cu sticla rosie, testul Hess-Lancaster), examen neurologic, neurochirurgical.

  

In concluzie: nu asteptati prea mult pana sa va duceti copilul la oftalmolog atunci cand observati ca ochiul lui “fuge” sau cand suferiti de o afectiune ce poate determina aparitia strabismului!

De multe ori mai tarziu inseamna prea tarziu!

Ultima actualizare ( Joi, 11 Februarie 2010 09:56 )