1. Lacrimarea aparuta ca unic simptom are drept cauze:

a) obstructia cailor lacrimale prin: cauza necunoscuta (cel mai des), traumatisme, concretiuni calcare.

Tratamentul se face prin sondajul cailor lacrimale si probarea permeabilitatii cu ser fiziologic, evitarea infectiei prin picaturi cu antibiotic.

b) lipsa obstructiei si lacrimare prin exagerarea reflexa a secretiei lacrimale in: infectii amigdaliene, rinofaringiene, sinuzale, dentare.

Necesita examen ORL, stomatologic, endocrinologic, chiar al starii psihice in unele cazuri.

2. Lacrimarea ce se insoteste de  roseata oculara, fotofobie, blefarospasm apare in diferite boli oculare: conjunctivite, corpi straini oculari, iridociclite, glaucom acut.

Tratamentul cauzei rezolva lacrimarea.

3. Lacrimarea la nou nascut apare prin imperforarea ductului nazolacrimal  (ce se petrece imediat dupa nastere de obicei) si afecteaza pana la 20% din bebelusi in primul an de viata.

Copilul trebuie dus la oftalmolog, mai ales daca are si alte simptome, pentru a exclude alte cauze de lacrimare precum glaucomul congenital.

Rareori se complica cu o conjunctivita bacteriana.

Tratamentul consta initial in masaj al sacului lacrimal la nivelul pleoapei de jos langa nas si igiena corecta a pleoapelor, iar daca exista secretii conjunctivale se administreaza picaturi cu antibiotic.

Daca masajul nu este eficient se practica sondajul cailor lacrimale si probarea permeabilitatii acestora cu ser fiziologic, de obicei dupa 6 luni de viata, sub anestezie generala cu gaz anestezic administrat pe masca (dureaza putin, circa 10 minute). Sondajul se poate repeta daca primul a fost ineficient.

In peste 96% din cazuri aceste tratamente sunt eficiente; in restul cazurilor se poate face dupa 3-4 ani o procedura chirurgicala numita dacriocistorinostomie.